Tipuri de durere
Durerea poate fi localizata, iradiata sau referita.
Se vorbeste de durere localizata atunci cand o persoana indica punctul exact al corpului unde acuza durerea. In cazul in care, din punctul de origine, durerea pare sa urmeze un parcurs de-a lungul unei portiuni a corpului (de exemplu, o durere de spate cu o iradiere sciatica) este vorba de durere iradiata.
Atunci cand persoana care sufera de o durere cutanata mai mult sau mai putin intinsa fara o localizare clara ne aflam in fata unei dureri referite.
Durerea se imparte apoi in:
- acuta, atunci cand apare brusc si are o durata limitata intrucat inceteaza odata cu eliminarea cauzei care a provocat-o
- cronica, este mai persistenta decat durerea acuta: de fapt, simptomul dureaza mai mult decat era de așteptat și afecteaza viața sociala și personalitatea pacientului.
Exista, de asemenea, durerea somatica și cea psihosomatica. Prima nu implica sistemul nervos, in timp ce la cea de-a doua la componenta fizica se adauga o componenta emotionala.
Durerea acuta
Apare brusc si reprezinta cazul clasic de alarma care ajuta sa se acționeze in mod corespunzator pentru a evita producerea unei vatamari mai mari a organismului, de exemplu mentinerea in repaus a partii traumatizate. Cand durerea persista dincolo de procesul de vindecare, aceasta ia forma durerii cronice. In cele mai multe cazuri, aceasta poate fi simptomul care permite medicului sa ajunga imediat la stabilirea unui diagnostic.
Indiferent de originea sa, durerea acuta produce reacții de aparare și de protecție, care cuprind:
tulburari de dispoziție (depresie, anxietate, teama) modificari la nivelul sistemului nervos vegetativ (modificarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, greața, varsaturi, transpirație), schimbarea posturii.
Durerea cronica
Afecteaza sute de milioane de oameni din intreaga lume și modifica capacitatea lor fizica, emoționala și profesionala. In trecut, durerea era denumita cronica atunci cand dura cel puțin șase luni, insa de-acum limita de timp a fost depașita si in prezent durerea este cronica atunci cand aceasta dureaza mai mult decat era de așteptat. Este o stare care tinde sa fie mai insistenta decat cea a durerii acute și afecteaza viața sociala și personalitatea pacientului.
Durerea somatica
Este o durere care prezinta adesea simptome acute, care implica organismul și iși are originea in organism, fara a implica sistemul nervos. Se face distincția intre durerea somatica propriu-zisa, respectiv excitarea senzorilor de durere situati la nivelul pielii, mușchilor, articulatiilor si oaselor, si durerea somatica viscerala, respectiv durerea care ia nastere la nivelul organelor interne. In ambele cazuri stimulul dureros este acut.
De obicei, aceasta poate fi controlata cu anti-inflamatoare și analgezice.
Durerea psihosomatica
In cazul durerii psihosomatice, durerea fizica este intotdeauna insoțita de o componenta emoționala care multiplica de multe ori efectele pana cand aceasta devine de nesuportat sau, dimpotriva, reușește sa o calmeze pana la disparitia completa.
Evaluarea durerii
Este o etapa obligatorie de management al acesteia si se realizeaza pe baza comunicarii verbale si nonverbale cu pacientul.
Masurarea durerii este importanta pentru
- a determina intensitatea, calitatea si durata durerii
- a ajunge la diagnostic
- a conduce la alegerea tratamentului
- a evalua eficienta relativa a diferitelor tratamente
Factori care influenteaza sensibilitatea dureroasa
- factori fiziologici – varsta – ritmul circadian, variatia presiunii arteriale
- factori psihologici
- anxietatea de baza
- extroversiunea
- manipularea atentiei de la stimulul dureros
- importanta sugestiei
- fenomenele memoriei dureroase
Evaluarea durerii la pacientul care poate comunica
Principii
- pacientul trebuie crezut întotdeauna
- dacă sunt mai multe dureri, fiecare durere se evaluează separate
- trebuie încurajată discuţia despre durere
- nu întotdeauna pacientul cu durere cronică îşi arată durerea
Scala verbala (VS)
- fara durere
- durere usoara
- disconfort dureros
- durere severa
- durere neplacuta
- durere intolerabila
Evaluarea durerii la pacientul care NU poate comunica
Imposibilitatea acestor pacienti de a comunica este o bariera in evaluarea adecvata a durerii si implicit in stabilirea managementului si interventiilor ulterioare.
Pacientii care nu pot comunica sunt la mare risc de a nu avea un tratament adecvat al durerii si disconfortului lor.
In cazul pacientilor care nu pot comunica, este necesar a se folosi alte masuri pentru evidentierea si evaluarea durerii precum fizionomia-schimbarea fizionomiei.
Principii:
- incercarea obtinerii unei evaluari proprii in cazul pacientilor la care capacitatea de comunicare nu este afectata in totalitate, chiar daca aceasta inseamna un simplu raspuns da/nu;
- cautarea potentialelor cauze de durere – anumite proceduri sau manevre medicale uzuale (recoltarea de probe biologice, pansarea escarelor, mobilizarea pacientului etc.) pot provoca durere; in aceste cazuri, simpla folosire a unui analgezic inainte de efectuarea manevrei respective poate fi utila;
- observarea comportamentului pacientului – pozitia, mimica, sunetele scoase etc; acestea nu sunt insa intotdeauna reflectii exacte ale intensitatii durerii;
- obtinerea de informatii de la familie/persoane apropiate pacientului; familiile trebuie incurajate sa participe la evaluarea durerii;
- trebuie redusa la minimum folosirea indicilor fiziologici (tensiunea arteriala, ritmul cardiac, rata respiratorie) in evaluarea durerii, acestia nefiind sensibili in diferentierea durerii de alte posibile cauze de stres.
