Sindromul cardiometabolic sau sindromul de insulinorezistenta reprezinta un cluster de factori cardiometabolici ce au drept rezultat in timp cresterea incidentei bolilor cardiovasculare si a diabetului zaharat tip II.
Din cauza sedentarismului si a alimentatiei hipercalorice cu un continut crescut in grasimi saturate, prevalenta sindromului cardiometabolic cat si a obezitatii au devenit o problema de actualitate pentru lumea medicala, cu atat mai mult cu cat exista o legatura directa intre sindromul cardiometabolic si boala cardiovasculara de orice tip (IMA – infarct miocardic acut, AVC – accident vascular cerebral, BAP – boala arteriala periferica) cat si o legatura directa intre sindromul cardiometabolic si aparitia diabetului zaharat tip II.
De ce este o problema importanta acest sindrom cardiometabolic?
Statisticile privind mortalitatea de cauza cardiovasculara arata ca aceasta ocupa un loc fruntas in Europa: 45 % din totalul deceselor. Mai mult de 1.4 milioane de oameni mor in fiecare an in Europa din cauza bolilor cardiovasculare inaintea varstei de 75 ani iar 700.000 pe an chiar inaintea varstei de 65 ani.
Statisticile privind morbiditatea de cauza cardiovasculara – adica afectarea calitatii vietii prin pierderea unui numar de ani sanatosi din viata este un instrument de masura compozit care arata numarul de ani traiti cu dizabilitate din cauza unei afectiuni cardiace (DALY disability adjusted life years). 1 DALY este un an sanatos pierdut din viata. Doar 5 tari au DALY atribuit bolii cardiace <40>Ce spun statisticile despre diabetul zaharat tip II?
Conform IDF (International Diabetes Federation) s-au publicat in 2016 concluzii deloc incurajatoare. In intreaga lume aproximativ unul din 11 adulti are diabet zaharat, 90% de tip II – 66 milioane de oameni au diabet iar previziunea este ca in 2045 se va ajunge la 81 milioane (Europa). In 2016 diabetul a fost cauza directa a 1,6 milioane de decese (OMS – Organizatia Mondiala a Sanatatii). Estimarile arata ca o patrime din populatia adulta a Europei are sindrom cardiometabolic.
Cand privim aceste doua mari probleme de sanatate publica (BCV – boala cardiovasculara si diabetul zaharat tip II) desigur ca intelegem de ce este important sa corectam din “fasa” acest precursor numit sindromul cardiometabolic.
Suspiciunea prezentei acestui sindrom ar trebui sa apara in fata unui pacient care prezinta trei criterii din urmatoarele:
– prezenta obezitatii abdominale masurata prin circumferinta abdominala ( >90 cm la barbati sau >85 cm la femei )
– TA (tensiunea arteriala >130/80 mm Hg)
– glicemia a jeun modificata sau intoleranta la glucoza adica valori ale glicemiei matinal de peste >100mg/dl
– scaderea HDL Colesterol <50 mgdl la femei sau <40 barbati
-Trigliceride>150 mg/dl
– Se accepta si prezenta acidului uric crescut
Masurarea circumferintei abdominale este la fel de importanta ca masurarea IMC (indicelui de masa corporala). S-a demonstrat ca adipozitatea viscerala are un rol major intrucat ea se comporta ca un tesut metabolic activ.
La nivelul acestor celulelor grase (adipocite) se produc reactii care pun in circulatie cantitati crescute de acizi grasi liberi si o serie de celule nocive (citokine) care la nivelul ficatului vor activa inflamatia si la nivelul peretilor arteriali vor determina disfunctia endoteliala favorizand depunerea de colesterol (aterogeneza), care va determina imbatranirea arterelor cat si depunerea de colesterol.
Nivelul glicemiei este reglat in corp de doi hormoni (insulina produsa de celulele betapancreatice si glucagonul, daca insulina scade glicemia glucagonul este hormonul de contrareglare). Tesutul adipos abdominal reprezentat in exces produce o rezistenta la actiunea insulinei, ceea ce va determina cresterea glicemiei in sange. Ca urmare a nivelului crescut al glicemiei in sange, sunt sesizate celulele pancreasului sa produca si mai multa insulina (ajungandu-se la o hiperinsulinemie) care va mentine pentru o perioada echilibrul glicemiei.
In buletinul de analize ne bucuram sa vedem glicemia normala dar nu stim ca aceasta valoare normala este cu un pret mare al pancreasului. Dupa aproximativ 5 ani, daca nu se corecteaza acest tesut adipos (gras) abdominal pentru a inlatura rezistenta la actiunea insulinei, pancresul se epuizeaza, nu mai produce insulina si apare cresterea glicemiei in sange (diabetul zaharat).
Sindromul cardiometabolic are o componenta genetica in determinismul lui dar si o componenta modificabila prin corectarea comportamnetului alimentar si a obiceiurilor de viata. Riscul de instalare a bolii cardiace se cuantifica prin determinarea hs-CRP >2 mg/dl si Apolipoproteina B <0.8 g/l.
Dieta este un pilon de baza in acest tratament prin continutul de grasimi, aportul de vitamina D si minerale (magneziu). Este incurajat consumul de acizi grasi monosaturati (MUFA) deoarece pot scadea nivelul total al colesterolului LDL si pot creste colesterolul bun (HDL).
MUFA adica AGMS (acizi grasi monosaturati) sunt o parte centrala a dietei mediteraneene sanataose pentru inima. Alimenetele bogate in acest tip de acizi (ulei de masline, nuci, migdale, caju, coji, ulei de rapita, avocado, unt de arahide) trebuie consumate cu moderatie, caci aduc aport caloric important.
PUFA, adica acizi grasi polinesaturati sunt o alta forma de grasimi sanatoase, care se gasesc in peste, ulei de in, nuci. Este descurajat consumul de grasimi saturate care trebuie sa fie <10% din aportul zilnic.
O atentie deosebita se acorda si aportului de vitamina D, fiind deja demonstrate relatia dintre nivelul Vit D aparitia sindromului cardiometabolic (BCV si diabet zaharat tip II). Astfel un nivel al 25 OH cholecalciferol sub 20-30 ng/ml impune initierea tratamentului cu D3 (Cholecalciferol). Beneficiile sunt legate de imbunatatirea raspunsului la insulina, reglarea tonusului vascular, controlul mai bun al valorilor tensionale.
Magneziu. Exista o asociere intre deficitul de Mg si aparitia diabetului zaharat tip II (via rezistanta la insulina) cat si in aparitia sau controlul inadecvat al HTA (hipertensiunii arteriale), mai ales la valori de < 1,8 mg/dl. Este dovedit rolul Mg atat in reglarea metabolismului lipidelor cat si in reglarea disfunctiei celulelor din peretilor arteriali (care pot duce la aterogeneza si incarcarea cu colesterol a arterelor).
Restrictia calorica cu macar 500 kcal/zi fata de normal, ajuta la reducerea circumferintei abdominale, ceea ce va imbunatati veriga principala adica rezistenta la insulina. Pierderea fiecarui Kg prin restrictie calorica va duce la reducerea cu un 1 cm a circumferintei abdominale. Spre exemplu o restructie calorica (800-1200 Kcal/zi) timp de 3 luni va duce la pierderea a 7 cm din circumferinta abdominala si 7,5 Kg din greutatea corporala.
Activitatea fizica in mediu aerob (nu se incurajeaza exercitiile care blocheaza respiratia – izometrice) 30 min zilnic sau 150 min pe saptamana.
Abandonul fumatului iar alcool nu mai mult de 30g/zi.
Pe langa masurile nonfarmacologice sunt foarte importante si recomandarile de tratament farmacologic adresate corectarii lipidelor (colesterol LDL <100mg>
