Urticaria este una dintre cele mai frecvente boli de piele. Boala este caracterizata prin aparitia de placi si papule inconjurate de eritem, pruriginoase, asociate sau nu cu angioedem. In cele mai multe forme de urticarie eruptia are caracter tranzitor, un val eruptiv persistand de obicei mai putin de 24 ore. Leziunile se remit fara modificari pigmentare sau cicatrici. In prezent urticaria este clasificata in: urticaria spontana, urticaria la agenti fizici, si alte tipuri de urticarie.
Urticaria spontana este subimpartita la randul sau in functie de durata bolii in: urticarie spontana acuta si cronica.
Urticaria cronica spontana este caracterizata de aparitia spontana a simptomelor timp de mai mult de 6 saptamani si este mult mai frecventa decat s-a crezut initial. Urticariile la agentii fizici si celelate tipuri de urticarie au in comun faptul ca simptomele sunt induse de diferiti agenti declansatori denumiti triggeri (temperaturi joase, caldura, presiune, exercitiu fizic). Spre deosebire de ele, in urticaria spontana cronica, leziunile apar fara un stimul evident. Desi toate grupele de varsta pot fi afectate, incidenta cea mai mare este observata intre 20-40 ani. Se pare ca femeile sufera de urticarie de doua ori mai frecvent decat barbatii. Durata bolii este in general de 1-5 ani, dar este probabil sa fie mai mare in cazuri mai severe, in care se asociaza angioedemul, cand apare in combinatie cu urticaria la agenti fizici sau se asociaza cu autoreactivitatea (test cutanat la ser autolog pozitiv).
S-a considerat ca urticaria cronica ar fi asociata cu diverse infectii virale (virusurile hepatitice B si C), parazitare (Giardia lamblia, Ascaris, Ancylostoma, Strongyloides, Filaria, Echicoccus, Schistosoma, Trichinella, Toxocara, Fasciola), bacteriene (streptococi, stafilococi, Yersinia, Helicobacter pylori), cu boli autoimune, incluzind lupusul, crioglobulinemia, artrita reumatoida juvenila si foarte frecvent cu boala tiroidiana autoimuna. In prezent exista putine date care sa sustina supozitia ca urticaria cronica apare in neoplazii. Alimentele sunt cauze frecvente de urticarie acuta, dar rar determina urticarie cronica. Sensibilizarea la colorantii alimentari, salicilatii naturali, derivatii de acid benzoic, sunt considerate “cauze ascunse” de urticarie cronica.
La pacientul cu urticarie cronica se incearca mai intai realizarea unui plan diagnostic (analize de laborator, testul la ser autolog etc) in vederea descoperirii cauzei subadiacente responsabile pentru manifestarile cutanate si tratarea acesteia. Testele sugereaza ca la 45% dintre acestia boala este autoimuna. Desi eliminarea cauzei este cea mai de dorit optiune, nu pare a fi aplicabila in multe cazuri. Pacientii la care nu se stabileste nici o explicatie pentru urticarie se spune ca au urticarie cronica idiopatica.
Tratamentul curativ fiind greu de facut, tratamentul simptomatic cu antihistaminice H1 nonsedative, de a doua generatie, este recomandat ca prima linie de tratament. Totusi, multi pacienti nu raspund suficient de bine la dozele recomandate si in acest caz, ghidurile sugereaza o crestere a dozei de antihistaminice, chiar si de 4 ori. Terapia standard curenta, cu doze regulate de antihistaminice H1, duce la remiterea simptomelor la mai putin de 50 % din pacienti cu urticarie cronica spontana. Cresterea dozelor imbunatateste raspunsul la treatament, dar 25-33% din pacienti raman simptomatici. La pacientii care nu raspund satisfacator la antihistamine H1 in doze crescute, se recomanda adaugarea unui antagonist de leucotriena, sau schimbarea antihistaminicului. In cazul in care nici acest regim terapeutic nu este de succes, alte abordari terapeutice ar trebui luate in considerare, ca ciclosporina, combinatia de antihistaminice H1 si H2, dapsona, sau omalizumabul. Tratamentele cu corticosteroizi nu sunt indicate pe perioade lungi, ci doar in cazul exacerbarii simptomatologiei, pe perioade de 3-7 zile.
Pe langa tratamentul simptomatic, se indica evitarea anumitor factori care pot agrava urticaria, cum ar fi stresul si oboseala. Urticaria cronica poate fi exacerbata de un numar de medicamente ca antiinflamatoarele nonsteroidiene, opioidele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Din dieta trebuie eliminate alimentele si aditivii alimentari care actioneaza ca pseudoalergene si care pot agrava urticaria. Dintre acestea enumeram: pestele, fructele de mare, branzeturi fermentate, muraturi, carnea procesata, colorantii alimentari artificiali, salicilatii, unele fructe, alcoolul etc.
Urticaria cronica spontana afecteaza calitatea vietii, determina tulburari de somn, depresie, anxietate si afecteaza activitatea zilnica. La majoritatea pacientilor nu poate fi gasita o cauza, ceea ce face ca tratamentul curativ sa fie dificil. In consecinta, este nevoie de noi strategii terapeutice si mai ales de o colaborare pe termen lung intre pacient si medicul alergolog, pentru stabilirea individualizata a investigatiilor diagnostice si tratamentului optim pentru controlul simptomelor.
Dr. Elena Andreea Stan
Medic specialist alergologie si imunologie clinica
