Ce este fisura anala?

Fisuri AnaleFisura anala este o ruptura a mucoasei canalului anal. Fisurile anale pot provoca sangerari de culoare rosu deschis, vizibile pe hartia igienica si uneori in vasul de toaleta. In faza acuta ele pot provoca dureri intense dupa defecatie, in cazul fisurilor anale cronice intensitatea durerii este mai scazuta.

Fisurile se extind de la marginea canalului anal si sunt localizate de obicei la nivelul comisurii posterioare, mai ales din cauza rezistentei mai scazute si a irigarii deficitare a peretelui canalului anal in zona respectiva. De obicei fisura este superficiala, dar poate ajunge si pana la nivelul muschilor sfincterieni.

Fisura anala este un defect de mucoasa, o rana deschisa, de forma lineara sau triunghiulara, cu lungime de 1-2 cm. Este situata deasupra liniei anocutanate si ajunge pana la linia dintata sau o depaseste. Fundul fisurii expune fibrele musculare ale sfincterului anal. Cu timpul, la fisura netratata, marginile si fundul se acopera cu tesut de granulatie si depuneri de fibrina, adica modificari trofice cu dezvoltarea tesutului conjunctiv pe marginile fisurii. Pe marginea interna uneori si externa apar papilele santinela. Pe parcurs in proces sunt implicate si terminatiunile nervoase ce impiedica cicatrizarea si explica aparitia sindromului dureros cronic.

La 85% din pacienti, fisura este situata pe comisura posterioara, adica in partea dinapoi a anusului la 8-9% se situeaza pe comisura anterioara si foarte rar apar fisuri pe peretii laterali (0,5%). Uneori se intalnesc doua fisuri concomitente, pe comisura anterioara si cea posterioara.

 

Simptome

Pacientii cu fisuri anale au o simptomatologie dureroasa cvasipermanenta, cu accentuare in timpul defecatiei. Durerea dupa defecatie poate fi scurta sau poate persista cateva ore, de obicei dispare pana la urmatoarea defecatie. Durerea poate fi atat de puternica, incat pacientii evita defecatia, ceea ce poate duce la constipatie sau chiar si ocluzii intestinale. Mai mult, constipatia produce eliminarea unui scaun dur si de dimensiuni marite, care poate agrava fisura anala. Durerea poate produce si un disconfort la urinare (disurie), urinari frecvente sau retentie urinara. Sangerarile minore, mancarimea (prurit anal) si secretiile urat mirositoare pot aparea ca urmare a eliminarii de puroi.

Prevalenta

Incidenta fisurilor este de aproximativ 1 din 350 adulti si este la fel de des intalnita la ambele sexe. Categoria de varsta este, in general, 15-40 ani, desi poate aparea si la persoanele mai in varsta. Fisurile pot aparea si la copii, ca urmare a igienei precare. Fisurile anale sunt frecvent intalnite la femei, dupa nastere.

Cauzele fisurilor anale

Fisurile anale pot aparea si ca urmare a traumelor la nivelul anusului si a canalului anal. Cauzele traumelor pot fi:

  • Constipatie cronica;
  • Fortarea la defecatie, mai ales daca scaunul este dur, de dimensiuni mari si/sau uscat;
  • Scaune diareice frecvente;
  • Sexul anal sau dilatarea canalului anal;
  • Introducerea de corpi straini in anus.

Alte cauze ale fisurilor anale (exceptand traumele) includ:

  • Obiceiuri defectuoase de defecatie, pe o perioada indelungata;
  • Sfincterul spastic sau o contractare prea puternica a muschilor sfincterieni (muschii care controleaza inchiderea anusului);
  • Cicatrici in zona anorectala;
  • Afectiuni medicale preexistente: boala Crohn, colita ulcerativa, cancerul anal, leucemie, tuberculoza, boli cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, chlamidia, HIV);
  • Flux sanguin redus in zona anorectala.

 

Deoarece multe persoane sufera de constipatie sau diaree fara a dezvolta fisuri anale, multi experti au considerat ca exista o alta cauza a aparitiei fisurilor anale. Unele persoane pot avea o tensiune excesiva in cele doua inele musculare (sfinctere) care controleaza anusul. Sfincterul anal extern este sub control voluntar, insa sfincterul anal intern nu este sub control voluntar. Acest muschi ramanc in permanenta intr-o stare de tensiune. Fisura poate aparea daca tensiunea in repaus a sfincterului intern este prea mare si provoaca spasme si reducerea fluxului sanguin in zona. Aceasta presiune mare in repaus poate opri vindecarea fisurii.

Diagnosticare

Anamneza detaliata poate sugera prezenta unei fisuri anale, iar examinarea atenta a zonei anale poate confirma prezenta fisurii. Daca eversiunea mucoasei anale nu determina prezenta fisurii, se poate impune examinarea anusului si canalului anal prin aplicarea unui anestezic local. Aceasta examinare se poate face prin introducerea unui tampon de vata in anus pentru localizarea cauzei durerii.

Aspectul unei fisuri anale acute este de ruptura liniara. Fisura anala cronica este deseori asociata cu diferite aspecte care includ: prezenta unei proeminente tegumentare la marginea anala (papila santinela); marginile ingrosate ale fisurii, cu fibre musculare ale sfincterului intern vizibile la baza fisurii; papila anala hipertrofica, localizata la partea superioara a fisurii, pe canalul anal.

Daca exista sangerari rectale, este necesara efectuarea unei endoscopii cu un tub rigid sau flexibil cu dispozitiv optic, pentru a exclude posibilitatea existentei unor afectiuni anorectale mai grave. Sigmoidoscopia, care examineaza partea distala a colonului, poate fi suficienta pentru pacientii sub 50 ani cu fisuri anale tipice. Pacientilor cu antecedente heredocolaterale de cancer de colon sau cu varsta de peste 50 ani (deci cu un risc crescut de cancer de colon) li se recomanda colonoscopia, examinare care se face pe toata lungimea colonului. Fisurile atipice care sugereaza prezenta altor boli, implica efectuarea colonoscopia, a unor investigatii ale tubului digestiv superior si a examinarilor radiologice.

Tratament

Trebuie de precizat de la bun inceput ca nu este necesara operatia in tratamentul fisurii anale. In clinicile LaurusMedical rata de succes fara operatie ajunge pana la 90% din cazuri!

Tratamentul poate fi topic si/sau chirurgical. Tratamentul topic reuseste in 70-90% din cazuri si este recomandat in fisurile acute, cu marginile netede cu vechime de pana la 3 – 4 saptamani. Tratamentul conservator are ca obiectiv ruperea lantului vicios CONSTIPATIE – FISURA – DURERE – SPASM – ISCHEMIE.

Tratamentul modem este cel topic, prin aplicarea unor unguente speciale, cu efect de diminuare si ulterior remitere a spasmului sfincterian anal. Cu o rata de succes mai mare de 60 la suta, el reprezinta prima optiune, iar in caz de ineficienta, exista alternative modeme care presupun fisurectomia cu radiofrecventa. Fisurile vechi cu sindrom dureros pronuntat au indicatie de tratament chirurgical. Interventia poate fi efectuata sub anestezie locala, fara internare, fara spital, fara perfuzii. Se practica fisurectomie in bloc cu marginile fisurii si papilele santinela, folosind radiofrecventa, cotata cu o mare finete in cicatrizarea plagilor.

Complicatii

Daca prezentati simptome minore de fisura anala, nu permiteti aparitia complicatiilor, sperand ca afectiunea va trece de la sine. Afectiunea nu va disparea, iar ignorarea ei pe termen lung va agrava fisura si va duce cu siguranta la complicatii nedorite, cum ar fi:

  • Dureri puternice (sindromul dureros al fisurilor anale se datoreaza, de obicei, spasmului sfincterului anal).
  • Paraproctita acuta – inflamatia tesutului adipos pararectal, ca urmare a extinderii inflamatiei la criptele si glandele anale.
  • Sangerari puternice.
  • Fistula rectala – un proces inflamator cronic in cripta anala, intre sfincter si glanda anala, cu formarea de fenestratii.
  • Colita – o boala inflamatorie a mucoasei interne a intestinului gros.
  • Prostatita – boala inflamatorie a prostatei.