Polipii colonici reprezinta leziuni supradenivelate (protruzive), bine delimitate, dezvoltate la nivelul mucoasei colonice. Importanta clinica a acestor leziuni este deosebita, deoarece sunt considerate leziuni precanceroase, raspunzatoare pentru aparitia majoritatii cancerelor colorectale. Identificarea si rezectia endoscopica a acestor leziuni, precum si supravegherea ulterioara a pacientilor scad sau chiar inlatura riscul individual de cancer colorectal. Aspectul polipilor colonici este variabil ca forma, dimensiuni si localizare.
Pot fi sesili, cu o baza larga de implantare sau pediculati, avand un pedicul (piciorus) care uneste capul polipului de peretele colonic. In functie de dimensiune, pot fi mici (sub 5 mm), medii (5-15 mm) si mari (peste 15 mm), acestia din urma prezentand un risc crescut de transformare maligna. Polipii pot aparea oriunde la nivelul colonului, avand insa o predispozitie pentru colonul stang (decendent, sigmoid) in 70% din cazuri. De aceea, rectosigmoidoscopia flexibila reprezinta o metoda excelenta si cost-eficienta pentru depistarea acestor leziuni.
Substratul histologic al polipilor colonici este variat, determinand diferente in ceea ce priveste istoria naturala, evolutia si prognosticul. Schematic, polipii pot fi “adenomatosi” (tubulari, vilosi sau tubulo-vilosi), caracterizati prin atipii glandulare variabile si potential evolutiv catre cancerul colorectal, si “non-adenomatosi” (hiperplazici), cu consecinte clinice minore. De aceea, abordarea corecta a acestor leziuni porneste intotdeauna de la examenul anatomo-patologic (microscopic).
Transformarea polipilor adenomatosi in cancer este un proces imprevizibil, cu o durata variabila (intre 2 si 10 ani), riscul crescand cu marimea, tipul histologic, numarul polipilor, varsta pacientului. Malignizarea este doar una din posibilele cai de evolutie ale unui polip, si se caracterizeaza prin acumularea de mutatii genetice succesive in celulele glandulare epiteliale.
Incidenta polipilor colonici in studiile endoscopice creste cu varsta, de la 10% la 45 ani pana la 40-50% la persoane peste 55-60 ani. Dintre acestia, peste 75% sunt adenoame, in special cei cu dimensiuni de peste 5 mm.
Metode de diagnostic:
De cele mai multe ori, polipii colonici sunt diagnosticati intamplator in cadrul examenelor colonoscopice, fiind asimptomatici. Uneori, polipii mari, de peste 10 mm, situati distal se pot manifesta prin sangerare (rectoragii), ceea ce trebuie sa reprezinte un semn de alarma. De aceea, colonoscopia este obligatorie in orice sangerare rectala, pentru precizarea diagnosticului. Colonoscopia, spre deosebire de alte metode, ofera posibilitatea descrierii amanuntite a polipului, oferind detalii asupra localizarii, dimensiunilor, formei, aspectului mucoasei si permite in acelasi timp prelevarea de biopsii pentru examenul microscopic. Modificarile tranzitului intestinal (diaree si/sau constipatie) pot apare in cazul polipilor voluminosi, localizati distal.
Metode de tratament:
Polipectomia endoscopica (indepartarea polipilor in cursul colonoscopiei) reprezinta metoda optima pentru tratamentul polipilor rectocolonici. Leziunile polipoide trebuie excizate complet si recuperate pentru examenul histologic. De asemenea este necesara examinarea endoscopica a intregului colon pentru a depista eventuale leziuni asociate. Ulterior, este necesara supravegherea colonoscopica a pacientilor la 1 an postpolipectomie iar apoi individualizat in functie de caracteristicile polipilor excizati.
In clinicile LaurusMedical din toata tara, rectosigmoidoscopiile se efectueaza cu aparatura de ultima generatie, de catre medici gastroenterologi cu experienta in endoscopia digestiva diagnostica si terapeutica. O analiza interna retrospectiva pe un numar de 7000 de pacienti investigati si tratati in clinica noastra a aratat ca rectosigmoidoscopia flexibila este o procedura diagnostica sigura si eficienta, cu minim disconfort pentru pacient. Au fost diagnosticati 740 de pacienti cu polipi colonici (10,5%), dintre care 190 aveau polipi multipli. Un numar total de 980 de polipi au fost depistati si biopsiati, iar un procent important au fost excizati endoscopic. De asemenea 80 pacienti (1,15%) au fost diagnosticati cu cancer colo-rectal si ulterior evaluati si tratati in clinici universitare. Nu au fost inregistrate incidente in cursul rectosigmoidoscopiei.
In concluzie, colonoscopia ramane metoda ideala pentru identificarea si indepartarea polipilor colorectali, avand o excelenta sensibilitate si specificitate, si reducandu-se astfel considerabil riscul de aparitie a cancerului colo-rectal.
