Scopul analizelor medicale este de a determina daca o persoana sufera de osteoporoza, are densitate osoasa scazuta si un risc crescut pentru imbolnavirea de osteoporoza, este la menopauza si/sau are deficiente hormonale, sau are o deficienta care sta la baza exacerbarii pierderilor de masa osoasa.
Se pot face analize pentru evaluarea pierderilor de densitate osoasa, pentru evaluarea starii de sanatate ale oaselor dupa suferirea unei fracturi sau pentru monitorizarea eficacitatii tratamentului pentru osteoporoza. Diagnosticul imagistic – este o investigatie paraclinica – este folosita pentru efectuarea osteodensitometriei, principalul test de diagnosticare a osteoporozei.
Investigatii paraclinice:
Radiografia standard (fata si profil) de coloana vertebrala (toracala si/sau dorsala) ce poate sugera o osteoporoza daca evidentiaza o demineralizare accentuata la nivelul segmentelor radiografiate (caz in care se continua cu DEXA pentru precizarea diagnosticului) sau poate preciza diagnosticul de osteoporoza daca evidentiaza tasari vertebrale in partea anterioara a vertebrelor (tasare cuneiforma).
Testul pentru densitatea minerala osoasa (DMO) este principalul test de identificare a osteoporozei si a masei osoase scazute. Una din cele mai preferate si precise metode de masurare a DMO este scanarea DEXA (absorbtiometrie duala cu raze X sau DXA). Aceasta metoda foloseste raze X de intensitate redusa pentru evaluarea densitatii osoase a soldului si/sau a coloanei vertebrale. Valoarea DMO este, de obicei, raportata la valoarea maxima a masei osoase a tinerilor adulti. O valoare DMO cu o deviatie standard de o unitate sub valoarea DMO a tanarului adult este considerata normala. DMO la osteopenie are o valoare cuprinsa intre -1 si -2.5 deviatii standard sub valoarea DMO a tanarului adult, iar valorile DMO la osteoporoza sunt mai mici de -2,5.
Mai multe organizatii medicale au publicat recomandari pentru screeningul osteoporozei, inclusiv Grupul Operativ de Servicii Preventive din SUA; ei recomanda folosirea DXA pentru screeningul tuturor femeilor peste varsta de 65 ani si al femeilor cu varsta intre 60 si 64 ani care prezinta factori de risc pentru fracturi. Fundatia Nationala de Osteoporoza recomanda si screeningul barbatilor cu varsta de peste 70 ani, femeilor peste 65 ani si adultilor de varsta a doua din categoria de risc crescut.
Furnizorii de servicii medicale pot folosi si un instrument nou, denumit FRAX, pentru a evalua cu o precizie mai mare riscul fracturilor de sold, incheieturi ale mainilor, umar sau coloana vertebrala dupa varsta de 40 ani. Disponibil online sau pe hartie, calculatorul, elaborat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), ia in calcul valoarea masurata a densitatii osoase si alti 9 factori de risc. Algoritmul FRAX estimeaza riscul absolut de fracturi. NOF a adaptat acest algoritm pentru SUA, iar Ghidul Clinic il aplica din februarie 2008.
Dispozitivele de screening portabile pentru DMO, folosite in unele farmacii, centre medicale, sunt utilizate pentru scanarea calcaielor sau degetelor. Aceste scanari nu sunt la fel de precise ca DEXA, insa pot folosite pentru evaluarile initiale. Daca aceste evaluari initiale depisteaza o densitate osoasa scazuta, scanarea DEXA poate confirma ulterior diagnosticul.
Alte teste de diagnosticare imagistica care pot fi facute pentru masurarea DMO si depistarea osteoporozei includ scanarea CT (tomografia computerizata) si ecografii. Un test general de screening, denumit “analiza compozitiei corporale”, calculeaza masa corporala evaluand masa musculara, masa adipoasa, masa osoasa si apa extracelulara. Exista cateva metode diferite de calculare a compozitiei corporale, inclusiv prin folosirea de instrumente specializate. Daca analiza compozitiei corporale este efectuata si urmarita anual, ea poate ajuta la depistarea pierderilor de masa osoasa.
Teste de laborator:
Analizele de sange pot include:
- nivelul de calciu in sange – aceasta analiza este tipica osteoporozei, dar poate fi asociata si altor afectiuni osoase;
- vitamina D – deficiente de vitamina D pot duce la o absorbtie scazuta a calciului;
- testele pentru glanda tiroida – T4 sau TSH pentru depistarea bolilor tiroidei;
- hormon paratiroidian (PTH) – pentru depistarea hiperparatiroidismului;
- hormon de stimulare foliculara (FSH) – pentru depistarea menopauzei;
- testosteron – pentru verificarea deficientelor hormonale la barbati;
- electroforeza proteinelor – pentru identificarea proteinelor anormale produse de un anumit tip de cancer (mielom multiplu), care distruge tesutul osos;
- fosfataza alcalina – pentru masurarea nivelurilor crescute care pot indica o afectiune osoasa.
Markerii ososi sunt analize de urina si sange care pot fi utilizate uneori pentru evaluarea si monitorizarea resorbtiei si formarii osoase.
Teste de masurare a resorbtiei osoase:
Testele de resorbtie osoasa ofera informatii valoroase despre rata pierderilor de masa osoasa. Aceste analize medicale pot fi facute inainte si dupa tratament, pentru a verifica daca rata pierderilor osoase a scazut.
Ele includ:
- c-telopeptid (telopeptidul C-terminal al colagenului de tip 1(CTx));
- deoxipiridinolina (DPD);
- legaturile incrucisate de piridina;
- fosfataza acida tartrat rezistenta.
Teste de masurare a formarii osoase:
Analizele de formare osoasa ofera informatii valoroase despre rata formarii osoase. Ca si testele de resorbtie osoasa, ele pot fi facute inaintea tratamentului si repetate periodic dupa tratament, pentru a verifica posibila crestere a ratei formarii osoase.
Ele includ:
- fosfataza alcalina de origine osoasa (ALP);
- osteocalcinul (proteina osoasa g1a);
- P1NP (propeptidul N-terminal al procolagenului de tip 1).
Mai jos vom prezenta unii din cei mai cunoscuti markeri ososi ai resorbtiei si formarii osoase, determinati din probele de sange si/sau urina. Cercetarile pentru biomarkeri noi, care pot prezice pierderile anormale de masa osoasa in diferite stadii ale bolii, sunt in desfasurare. In cazul majoritatii markerelor se recomanda atentie in interpretarea rezultatelor, din cauza variabilitatii individuale date de dieta, efectuarea de exercitii fizice si timpul zilei la care a fost recoltata proba biologica.
Testele de sange si urina pentru resorbtia osoasa includ:
C-telopeptid (telopeptidul C-terminal al colagenului de tip 1(CTx)) – un fragment peptidic din regiunea carboxi-terminala a matricii proteice; ajuta la monitorizarea terapiilor antiresorbtive, cum ar fi biofosfonatii sau terapia de inlocuire hormonala la femeile in perioada postmenopauza si persoanele cu osteopenie (masa osoasa scazuta);
N-telopeptid (telopeptidul N-terminal al colagenului de tip 1(NTx)) – un fragment peptidic din regiunea amino-terminala a matricii proteice; se recomanda efectuarea testului inainte de inceperea tratamentului pentru osteoporoza si dupa 3-6 luni de terapie;
Deoxipiridinolina (DPD) – este un produs al degradarii structurii colagenice, cu structura inelara;
Legaturile incrucisate de piridina – grup de produsi ai degradarii structurii colagenice, inclusiv DPD; folosit pentru monitorizarea raspunsului terapeutic; mai putin specific colagenului osos decat telopeptidele;
Fosfataza acida tartrat rezistenta (TRAP) 5b – 5b este izoforma TRAP formata de osteoclaste in timpul resorbtiei osoase.
Testele de sange pentru formarea osoasa includ:
Fosfataza alcalina de origine osoasa (ALP) – una din izoenzimele ALP; este asociata cu functionarea osteoblastelor si joaca un rol in mineralizarea oaselor; se recomanda efectuarea testului inainte de inceperea tratamentului pentru osteoporoza si dupa 3-6 luni de terapie; rezultatele pot fi influentate de valoarea ALP din ficat;
Osteocalcinul (proteina osoasa g1a) – o proteina formata exclusiv de osteoblaste; proteina necolagenica a tesutului osos nou format; o parte poate intra in fluxul sanguin; osteocalcinul ajuta la prezicerea ratei de pierdere osoasa a femeilor in postmenopauza si poate fi un indicator al ratei procesului de remodelare osoasa; are un anumit grad de utilitate in alegerea celui mai eficient tratament pentru osteoporoza, insa mai putin sensibil la modificari decat telopeptidele; se recomanda efectuarea testului inainte de inceperea tratamentului pentru osteoporoza si dupa 3-6 luni de terapie. Acest test poate fi influentat de utilizarea medicamentului warfarina;
P1NP (propeptidul N-terminal al procolagenului de tip 1) – format de osteoblaste; reflecta rata formarii osoase si de colagen; se poate recomanda efectuarea lui in paralel cu markerii pentru resorbtie osoasa, cum ar fi C-telopeptid sau N-telopeptid; cel mai sensibil marker al formarii osoase, folositor mai ales pentru monitorizarea terapiilor de formare osoasa si a terapiilor antiresorbtive; se recomanda efectuarea testului inainte de inceperea tratamentului pentru osteoporoza si dupa 3-6 luni de terapie.
Nivelurile crescute de markeri ososi in sange si urina sugereaza o rata crescuta a resorbtiei si/sau formarii osoase, insa nu pot sugera cauza. Atunci cand sunt folositi pentru monitorizarea terapiei antiresorbtive, scaderea nivelului de markeri pentru resorbtie osoasa evidentiaza un raspuns terapeutic.
Daca efectuati unul sau mai multe dintre aceste teste, ati putea fi sfatuit sa nu consumati alimente inainte de recoltarea probelor de sange. Respectati instructiunile pentru recoltarea probei de sange, cum ar fi recoltarea in timpul diminetii, dupa golirea vezicii urinare.
Exista limitari ale utilitatii clinice a multor markeri ososi, insa cercetatorii continua sa studieze moduri de extindere a utilitatii lor. Principalul lor scop este standardizarea eficacitatii terapiilor folosite pentru tratarea afectiunilor osoase metabolice si ajustarea corecta a dozelor pentru obtinerea unui efect benefic maxim.
